Viață fără mamă
Până miercuri am avut o viață cu mamă. Apoi a început o viață fără mamă, viața fără EA.
Simt nevoia să scriu poate mai mult decât nevoia de a plânge-n neștire. Plânsul se duce. Scrisul rămâne. Pentru mine, pentru ea, pentru eternitate. Simt nevoia să vorbesc despre ea, aici, în casa mea. Felul meu de a fi e așa, ca al ei. Nu mi-a plăcut niciodată să-mi expun în media durerile sau necazurile. Niciodată nimeni nu a știu dacă am copii, bărbat, boli sau necazuri. Sau au știut prietenii apropiați.
Au fost multe momente când poate eram cu ea la control la Iași și postam doar câte o fotografie de pe drum. Dar „media” credea că mă plimbam. Au fost zile cu ea aproape de moarte și peste câteva zile își dădea cu ruj și-și punea pălăriuța de paie, sprijinită de mine, cobora câteva trepte afară să ia aer. Și atunci îmi plăcea să o fac „vedetă” pe fb cum spunea ea. O făceam pentru mine, tot pentru viața fără de ea.
Am avut un an ciudat rău. Moartea socrului meu în mai. Căsătoria fiului meu în iunie. Pandemia care mi-a închis toate cele trei surse de venit, evenimente, foto la evenimente și ceainăria. Problemele mele de sănătate, cu diete și amânări de operație că dacă se întâmplă ceva cu…mama.
Și a venit acea zi „dacă mama”. Dacă mama nu ar fi murit în brațele mele aș fi urât Universul și momentul de a nu fi lângă ea, că s-ar mai putea face ceva. Dacă aș fi fost plecată undeva m-aș fi urât pe mine că nu am fost acolo să o pot salva. Dacă anul ăsta pandemia nu mi-ar fi dat un liber forțat, m-aș fi lipsit de bucuria de a sta mult timp cu ea.
Există o viață cu mamă. Acum vine o viață fără mamă.
A fost un an în care am alintat-o, am sarutat-o și am luat-o în brațe ca niciodată. Ne-a iubit mult pe toți ce-i ce-am făcut parte din viața ei. A fost un exemplu de om ce acceptă viața așa cum vine ea. Și-a îngropat părinții, frații, surorile mai mici, soțul și a supravețuit deceselor proaspete a socrilor mei.
A prins printr-un ultim efort la București căsătoria fiului meu, dorința ei de o viață. A avut o casă frumoasă, a gătit bestial și s-a îmbrăcat frumos până la 85 de ani.
E un exemplu pentru noi două. Pentru mine și sora mea. Și pentru ceilalți ce o cunosc. Ah, ce au cunoscut-o.
Durerea va trece sigur. Deși la viața mea m-am ocupat mai mult de vii, mi-am îngropat tatăl ce a murit în fața mea, mi-am îngropat mătușa ce m-a crescut, soacra, socrul. A venit rândul EI. Probabil la morți și la vii semăn cu ea. Restul e al soră-mii.
Golul lăsat de ea nu poate fi umplut cu nimic. E un gol … de mamă. Dar voi încerca să-l atenuez încercând să dau sentimentelor de durere alt drum. Acela al amintirilor frumoase și cel al iubirii de viață fără nimic urât. Să trăiesc așa cum a trăit și ea. Modest, frumos, fără să-mi știe lumea problemele și cu zâmbetul pe buze mare cât durerea.
Nici măcar nu am știut cât de mult o iubesc.
Am crezut că știu dar nu am știut. Și de fapt nu am vrut să știu pentru că nu am acceptat niciodată ca ea va muri și va trebui să suport dorul de după. Pandemia mi-a făcut cel mai frumos dar, darul timpului petrecut cu EA. Cum o fi viața celor ce sunt departe de părinți? Pentru mine e de neconceput.
Au fost trei zile în care a fost doar a mea și eu a ei. Trei zile în care m-a lăsat să-i fac drumul atât de frumos de parcă s-ar fi măritat în rai. Cu tot ce-am putut și m-am priceput. Cu gândul că am timp destul să plâng. Au fost trei zile în care habar nu am avut cât o iubesc oamenii pe ea sau poate pe mine. Au fost alături de mine și eu nu voi ști niciodată cum să le mulțumesc.
Și au mai fost trei în zile în care a trebuit să fiu puternică pentru sora mea care a plecat doar cu o zi înainte în Italia și carantina nu i-a mai dat voie să revină. Pentru sora mea pe care o văd o dată pe an și al cărei dor trebuie să-l ostoiesc în fiecare an. Pentru că noi trei am fost ca trei surori.
Dragă mamă, drum lin către cer.
Universul e atât de mare încât prea mulți ani nu ne despart.
Va veni ziua când vom fi împreună iar la Anotimpuri în Rai…toate trei!
Comments (8)
Ce sa mai zic in asa situatie. Pastram in minte amintirile vii si cautam in noi ce am gasit in ei mai bun. Ramai bine. Din poze se vede jovialitatea mamei si cred ca a fost bine si s-a bucurat de ce a avut langa dansa. Oricine ar fi bucuros sa te aiba alaturi.
Imbratisari!
Multam Miha. Mi-ar place sa-i duc spiritul ei vesel și bun și modest mai departe. Așa simt că sunt mai aproape de ea.
Drum lin mamei tale! Dumnezeu să o odihnească. Sunt prea sărace cuvintele mele pentru durerea și dorul tău. Legătura voastră va dăinui mereu, indiferent de timp, spațiu sau formă. Te îmbrățișez și te susțin, draga de tine! Femeie atât de sensibilă și atât de puternică! Chiar aseară mă întrebam ce este cu tine….
Multam Rodica. Acum e proaspăt și am sentimentul că așa voi rămâne încremenită. Dar cu siguranță e doar un sentiment acut de durere. Dorul va exita mereu. Te îmbrățișez!
Draga noastra Galia, acum cand traiesti una din cele mai grele perioade din viata ta, chiar daca suntem departe de tine, sufletul nostru e alaturi de durerea ta. O parte din ea, traieste prin tine, in inima ta, si clipele frumoase petrecute impreuna. Te imbratisam cu mult drag si dor, Cristina si Gabi.
Multam Cris!! Da, e greu și doare și e trist și e dor și e de toate!! Vă îmbrățișez și eu!
Este acea zi sau perioada când durerea și tristetea pierderii fizice pare ca depășește dragostea. Pentru ca sunt sigura ca asta simți acum, omule bun, sensibil și frumos. E greu de spus orice, mi se pare ca oricât as mânui cuvintele nu îmi iese o încurajare, o vorba care sa se potrivească orișicât in aceste momente. Pot doar sa spun ca am avut onoarea sa o cunosc pe EA prin poveștile tale, imaginile superbe cu voi, vibrația incredibila pe care ne-a transmis-o, pofta de viața și da, zâmbetul acela molipsitor depe chipul blând cu care mi-o voi aminti. Pentru ca, fără nicio exagerare, chipul ei este acel gen de imagine pe care nu o poți uita intr-o viața.
Sunt sigura ca Dumnezeu a primit-o in dreapta lui și ne privesc acum zâmbind. Dar mai ales, știu ca EA este mândra de copii perfecti pe care i-a lăsat aici, pe pământ, oameni frumoși de care suntem onorați sa ii cunoaștem.
Sincere condoleanțe! Te imbratisez și îți transmit toată dragostea mea!
Of Daniel, cum mânuiești tu cuvintele ca să aline tot. Este greu, chiar mai greu decât mă tot pregătesc de ani pentru momentul ăsta. Dar știu în același timp că am fost norocoasă să o am la două blocuri distanță de mine!! Te îmbrățișez!