De ziua mea am primit o carte în dar.
O carte ce mă va lega şi mai mult de o prietenă de-a mea.
Ştim bine că în ultimii ani curentul vintage e din nou în top.
Vintage = orice produs care aparţine perioadei 1920-1970( sau ’60 după cum spun unii).
E clar că Mamaia nu e Saint-Tropez precum nici eu nu-s miss Brigitte Bardot ce-n anii ’60 venea aici în căutarea celebrităţii.
Când mi-e dor de mine e simplu…mă duc în Vamă.
Adun în mână amintiri şi trăiri din anii ce dormeam pe plajă şi răsăritul îmi zgâria retina.
M-am „împiedicat” de el în drum spre Popasul Pescarilor.
L-am urmarit cu privirea de câte ori făceam la stânga la intrarea în Olimp.
Cândva, la 18 ani, mă întrebam ce pot face la 18 + 1 şi cum v-a arăta viitorul meu cu fiecare an în plus.
Uneori se întâmplă mai curând şi mai repede decât poţi să gândeşti că cineva pleacă din viaţa ta. Plecările sunt plecări. Dar golul lăsat de ele le poate clasifica.
” Punem zâmbete pe hartă”, punem zâmbete în inimi sau punem un strop de iubire pentru ei şi pentru noi.
Ştim aproape toţi, din copilărie, povestea peştişorului de aur cu îndeplinirea celor trei dorinţe ca răsplată a eliberării lui din mulţimea de mulinete şi lansete aşez