Ştim aproape toţi, din copilărie, povestea peştişorului de aur cu îndeplinirea celor trei dorinţe ca răsplată a eliberării lui din mulţimea de mulinete şi lansete aşezate din dorinţa unei ameţitoare capturi. Numai că de data asta nu a fost să fie ca în povestea cu bătrânul pescar, ci a fost ca în povestea mea, cu trei dorinţe arzătoare : mămăligă, mujdei şi păstrăvul auriu! Undiţa ar fi fost de prisos la păstrăvărie atât timp cât peştele îţi sărea în farfurie…o păstrăvărie căreia îi pusesem „gând rău” în cele câteva plimbăreli recente prin Cheile Bicaz. Recunosc că mi-ar fi plăcut la bucătărie să fie Adi Hăidean dar chiar şi fără maestrul bucătar, peştele tot a fost savurat din plin, alături de ecoul munţilor şi a râului de lângă drum. Nu mă pricep la prins peşte dar ştiu sigur că-mi place să-l mănânc. Dacă mai ai parte şi de o privelişte ce te face să-ţi aduci aminte că nu e chiar atât de rău să fii român, ai putea spune că trei dorinţe sunt îndeplinite : libertate, natură şi deliciu culinar.
Şi pe lăngă toate aceste dorinţe am adăugat la plimbarea mea prin munţi şi un mic bonus : un minunat apus!
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate
Comments (3)
Draga mea, te cunosc de o viata dar asa veleitati de artista completa :)) nu am crezut ca ai!!! Esti BESTIALA!! Nu contenesti sa ma uimesti ca mai tot timpul ! frumoase poze si frumoase ganduri ca sufletul ta. Bravo!! tine-o tot asa… ai talent!!
cineva imi spunea candva ca in fiecare bolovan e o opera de arta, totul e sa se gaseasca mana care sa il slefuiasca….si eu sunt uimita de mine, nu numai tu, chiar daca ma cunosc de mai mult timp decat tine!
foarte frumos!
uite ca pastrav n-am mancat cat am stat in tara. Da’ poate daca stateam la Piatra,da’ cum de data asta n-am mai stat acolo ci mai la sud…