Nu e chiar o poveste … sunt mai degrabă paşii urmaţi pentru a pune în valoare în diverse ipostaze un obiect preferat din tema dată la Şcoala Populară de Artă, secţia fotografie.
Mi-a luat mai mult timp să aleg obiectul decât să-l pozez pentru că timp de o lună imaginaţia mi-a fost în impas. Am încercat cu o potcoavă dar atârna greu în desagă.
Am încercat cu un maimuţoi dar parcă eram un copil ce abia număra din doi în doi.
M-am gândit la un soldăţel dar era atât de mititel că singurul loc unde-l puteam vedea era pe tastatura mea. Aşa că într-un final am găsit într-o plimbare un medalion-ceas ce s-ar fi adaptat perfect la ceea ce avea să fie tema mea. Şi astel am reuşit să-ncropesc un „portofoliu” ce va fi prezentat când va începe „şcoala” şi va suna clopoţelul…. :-))
Acu’ ce să zic, aştept să vă daţi cu părerea şi să nu fiţi prea duri precum un juriu de la Master Chef sau de la cei cu Vocea României , ci ca un juriu pentru cei cu mai puţin talent.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate
Comments (6)
Atät de mult mi plac pozele,si ceasul-medalion,de nu pot sa-ti spun!
tare ma bucur … o sa continui….pentru ca probabil unele la un moment dat nu mi se vor parea atat de atragatoare si poate altele le vor lua locul!
imi plac foarte mult toate – esti buna doamna!
se mai pot da sugestii?:) medalionul il vad si intr-o colivie (frica de a ne trai timpul), langa un boboc de floare si langa una explodata de viata, il mai vad pe o pista de atletism (viata este o cursa) si pe o balanta/taler:))) da, ne vindem timpul/viata pentru bunuri materiale:(((
wow Sanda … ce-mi place ideea cu pista de atletism … mama da’ ce-mi place !
🙂
mi-ai dat o idee, sa port un obiect cu mine si sa-l fac subiect. tocmai cand voiam sa te intreb de unde inveti tehnica, mi-ai dat solutia. tot frunzaresc pe net, dar sunt informatii prea generale, eu am nevoie de valori clare de unde sa pornesc…