Am ramas cu un gust dulce-amarui derivat din frunzele galben-aramii ce nu au fost savurate pe deplin. A trecut toamna si nu am stat in casa ei destul , nu am reusit sa surprind macar urmele de fum ale cosurilor ce anuntau ca iata, a venit toamna plina de belsug. Nu, nu belsugul ogoarelor si al hambarelor. Belsugul de culori , de planuri ce se suprapun si apoi se intrepatrund cu o  diagonala a unei urme de ceata sau pacla bacoviana. Am ramas cumva datoare cu o sedinta foto toamnei. As fi vrut sa simt nervurile unei frunze cu podul palmei in care nu am reusit sa prind ultima picatura de culoare . Macar un zbor al unei ciori pierdute pe ogor. Si totusi , tu toamna o sa mai vii , caci stiu ca nu esti doar un anotimp … tu esti un sentiment al timpului in care eu exist.