Candva, in spatiul virtual  spuneam ca viata e jocul ce trebuie jucat. Si viata m-a invatat cum e sa joci bine cand ai o mana proasta sau cum sa iesi uneori din cacialma. Ca viata e ca un joc de sah si noi suntem pionii …si uneori nebunii, sau regi cu reginele lor. In viata poti arunca zarurile si  sa nu iasa sase-sase in fiecare zi. Eu insumi am jucat uneori in roluri ce mi s-au potrivit sau roluri ca dintr-o piesa proasta din care nu m-am putut dezlipi. Jucand am descoperit ca oamenii joaca roluri mult mai usor decat clipele reale. Ca se ascund in cuvinte si jocuri de teama de a nu ramane singuri si a nu se descoperi. Pana la urma toti sunem actori , indiferent ca jucam cu masti sau costume inchiriate. Dar cel mai important in acest joc al vietii, am invatat ca a fi eu insumi e jocul ce-l stiu cel mai bine a-l juca. E jocul ce are toate piesele ce ma pot face sa ma simt implinita, e jocul ce corespunde firii mele. Dar pentru asta a fost nevoie de multa joaca-munca si sa accept ca fara pasiune as muri in fiecare clipa.                                                                                                                           Asa ca sfatul meu , la inceput de drum, ar fi : jucati-va pentru a invata sa va descoperiti !