Anul acesta plimbarile mele si-au atins scopul propus acum doi ani : Transalpina. Doua zile , putin e drept, dar cele doua zile au fost atat de pline ca pot umple cu amintirea lor restul saptamanilor din calendar. Cand am in cap o zona anume, prietenul google imi da la mai multe incercari de cautare si locuri faine si locuri uitate de lume sau locuri ce se mai pot amana pentru o data viitoare si locuri ce musai trebuie vazute . De data asta la sorti a cazut manastirea Oasa, un must have ce era in plan de la intalnirea cu Doru si Oreste. Trebuie sa recunosc ca singurele lucruri ce le stiam despre aceasta manastire erau de la aceasta intalnire : un loc in care tinerii dau buzna in tabere de vara, un loc in care studentii dau fuga sa se spovedeasca , un loc legat de scrierile lui Sadoveanu si evident un loc intr-un mirific peisaj. Sa ajungi la Oasa nu e chiar la indemana oricui, afara de faptul ca drumul de la asfalt e destul de lung si e drum forestier, accesul se poate face doar vara din ambele sensuri, urmand ca in restul anotimpurilor sa se ajunga dinspre Sebes. Am prins chiar zilele Hramului Sfantului Pantelimon, cand curtea era plina de zeci de tineri veniti in tabara sa dea o mana de ajutor calugarilor la treburile ce randuiesc viata lor intr-un astfel de loc. M-am plimbat printre maini harnice ce curatau cartofi sau morcovi in ritmul rasetelor ce acopereau lucrarile de la asezamantul nou. Ochi veseli si chipuri senine printre ceapa, masline si paini abia scoase din cuptor. Un stup cu oameni in loc de albine harnice in care trantorii erau plecati in alt sector:-) .
Biserica modesta, din lemn acoperita cu sindrila, e pricipalul punct de atractie din mijlocul curtii impecabil administrate. Cativa metri mai la dreapta, o „sora ” mai mare ia fiinta din caramida urmand a fi gata la vara viitoare. Dupa un tur complet al curtii, dupa energia primita de la tinerii preocupati de curatenie si mancare si dupa ale mele ritualuri , m-am strecurat afara din curte si mi-am zis: vin si la anul !