Atelierul de fotografie și călătorie a venit într-un moment când astrele s-au aliniat. S-au aliniat la Vama Veche, locul unde marea e sfântă în sufletul meu. Hai, bine, fie și la Sfântu Gheorghe simt la fel. Pentru că ce-i fotografia fără călătorie?
Și astfel, iată-mă la trei săptămâni distanță în calendar cu tastatura în față. Amintirile sunt vii deși în viața mea s-au succedat rapid o ședință foto în Vamă și o călătorie la Roma de atunci.
Atelierul de călătorie și fotografie din Vama Veche a fost episodul pilot. Și uite că în decembrie vine al doilea atelier, la Peștera. Ca și la cel din Vamă, locurile au fost sold out într-o săptămână.

De ce Atelier?

Pentru că, în primul rând, fac alergie la cuvântul workshop, care de fapt înseamnă același lucru în limba maternă. Pentru că pot acoperi o gamă mai largă de activități. Nimeni din grup nu vrea să devină un Adams Ansel.
Răspunsurile lor sunt mai evidente:
„- că indiferent de cât de greu e să vorbești despre un lucru iți poți învinge acestă teamă
– am (re)aflat că un grup de oameni pot fi sarea și piperul multor amintiri
– fotografia de calitate poate fi și alb-negru, poate transmite emoție
– în fiecare dimineață pot fi 10 min eu și gândurile mele
– ce înseamnă silueta în fotografie, tehnica și compoziția
-am învățat noțiuni noi din tema atelierului legat de fotografie, setări noi, editarea pe telefon
– am înțeles încă o dată cât de fericită sunt, că există oameni faini,am aflat cât de superb e răsăritul
– trebuie să-mi fac mai mulți prieteni asemeni celor din Atelier”

De ce Vama Veche?

Pentru că e Vama Veche, d-aia! Cine nu cunoaște Vama toamna și iarna nu o cunoaște deloc. Marea în Vamă e o stare ce dăinuie tot anul. Nu doar când se aude muzică toată noaptea și nici când umbrelele invadează plaja. De turiști nu spun nimic.
Dar tot pe ei îi voi lăsa să vorbească despre asta:
„- Vama e superbă, un paradis nedescoperit de mine până acum
– Vama Veche e super tare!
– Am aflat cât de superb e răsăritul la mare!”
Pentru că, mai bun loc pentru a-mi desfățura creativitatea nu cred că ar fi fost pentru episodul pilot!

De ce echipe ananas și pepene?

Ce poate fi mai reprezentativ pentru Vamă, pentru veselie si pentru culoare? Marea-i albastră, ananasul e galben și pepenele roșu. Si uite așa am alcătuit tricolorul. Nu-i așa că la asta nu v-ați gândit?
Astfel am dat startul la concept: caiete, pixuri, mape, obiecte tombolă, etichete, premii, amintiri diverse. Fiecare echipă a avut câte 10 participanți, un povestitor și un căpitan de echipă.

Ce-am făcut?

De toate. Am sărbătorit ziua lui Mino cu sampanie, tort făcut de gazdă, baloane și confetti. Am lansat lampioane, am băut cafea la rasărit, am pictat pe plajă si ne-am ales cu o tombolă. Am făcut fotografii de grup, am mâncat scoici în Dalboka și am învățat să facem siluete în imagini. Ne-am plimbat prin Vamă, room service cu cafea când a plouat, am avut premiați și perne cadou.
Am primit o ie și scrisori faine de recunoastere. Am avut vin și discutii faine la lumina lumânărilor, seara. Am mâncat ca la mama acasă și am aflat că și la mare se poate găti bine. N-au lipsit gogoșile, țuica și castraveții murați. Ce asocieri mai fac!
Dar ca și mai sus, răspunsurile lor spun totul despre ce a fost fain și reprezentativ: „lansarea lampioanelor, vizita în Bulgaria, ziua Minodorei, surprizele, seara la discuții, morning page, slide-ul cu regulile de fotografie, istoria fotografiei și pozele de la răsărit. Și mai ales ședințele foto cu Bogdan, fotografiile de grup și tot ceea ce s-a lucrat în echipă.”

Ce zic eu?

Am fost și sunt o visătoare. Da, știu, viața e mult mai pragmatică și doare dacă nu ești pregătit pentru ea. Și, totuși, îmi place să port oamenii prin visele mele. Să dau clipii o valoare de suflet și ceea ce rămâne ca plusvaloare să fie prin prisma emoțiilor. Da, învățăm și lucruri noi, ne mai și distrăm, mai și plîngem uneori. Ieșim din zona de confort, dar punem mâna să și lucrăm.

Cam asta a fost Vama cu noi și despre noi. Câteva zile perfecte de septembrie. Perfecte pentru că așa le-am văzut noi în imperfecțiunea noastră.