Spunea Grigore Vieru intr-un citat : ” femeia este al cincilea anotimp”. Si cred ca asa a inceput povestea celui de al cincilea anotimp. Anotimpul in care timpul este statornic .    Mi-am dorit un loc al meu, in care sa pot imprumuta din energia mea fiecarui obiect, fiecarui lucru facut de mana mea si izvorat din imaginatia mea. Tot a mea. Sa fiu in toate si totul sa fie din mine. Sa ma asez la masa si fara pretentii de aristocrata sa vad cum prin gatul fin si delicat al ibricului de ceai curge apa si in ritmuri de Cafe del Mar sa savurez din toamna cea tarzie sau din mirosul fin al primaverii de iasomie. Sa vina iarna si sa inspir in nari un iz de mar si scortisoara, iar cand soarele de pe cer nu vrea sa coboare sa sorb cu paiul din limonada :-). Sa am prietenii mai aproape si timpul sa ne puna pe toti la un loc , sa facem din clipe zile si zilele toate la un loc sa ne dea armonia vietii .

Anotimpurile timpului.  Anotimpurile copilariei. Anotimpurile iubirii. Anotimpurile despartirii. Anotimpuri. Si toate-s ale mele . 🙂

„Mi-e dor sa mai merg la un ceai
Sa fiu liceanul balai
Sa n-am decat bani de tranvai
Mi-e dor sa mai merg la un ceai.

Sa fiu iarasi pustiul rebel
Fumnad un chistoc de ,,Camel”
Sa-nvat, dar mai mult fara zel
Sa fiu iarasi pustiul rebel.

Mi-e dor de inceputul de an
Mi-e dor sa mai fiu licean
Sa bat mingea iar pe maidan
Mi-e dor de inceputul de an.

Mi-e dor de-un je t’m mon a bleu
Sa fim pe pamant eu si tu
Nicï cand sa ne spunem :,,nu,nu”
Sa dansam un ,,je t’m mon a bleu”.”