Se spune ca iubirea e ca o floare. Daca nu o uzi mereu, ea se ofileste. Eu cred altfel. Iubirea ca si floarea, rasare, infloreste, creste si apoi moare. Doar ca pana sa moara, daca pui apa prea multa o napadesc balariile. O sufoca, o inconjoara, ii ia lumina si nici macar parfumul ei , daca il are, nu-l mai poate raspandi. „Balariile” de zi cu zi cresc cat Fat-Frumos in poveste. Adica repede. Si culmea e ca le vedem, ne impiedicam de ele ( balarii) si nu ne oprim sa le plivim. Asa am mai avea poate o farama de sansa. Sansa de a duce floarea la momentul cand se usuca singura, de la sine si obtinem semintele pentru o noua iubire.