E prima zi din anul nou , e zi de sarbatoare , Sfantul Vasile si pentru mine nu o zi oarecare.
Categorie / Experiente
Anul acesta plimbarile mele si-au atins scopul propus acum doi ani : Transalpina.
Traim cu niste convingeri,false sau reale si sunt ale noastre mostenite sau induse de generatiile anterioare. Traim cu ele pana la un moment dat.
Ramasa cu „sechele” din rutina comunismului, uitandu-ma in calendar , constat ca luna asta am incheiat un plan de cincinal in blogul meu.
Parca in urechi aud vorbele mamei : „la varsta mea” 🙂 . Acum, de la stadiul de urechi au trecut la stadiul de buze si rostesc : ” la varsta mea ” 🙂 .
De ce femeia babă ? De ce nu ?
De ce baba nu ar fi femeie și nu ar avea dreptul la 8 martie ? Acum nu am precizat ce fel de babă să fie.
Am o saptamana de cand stau doar prin spital. Cu mama. Incerc sa fac slalom printre situatii, printre sectii, paturi, telefoane. Privesc. Privesc la ce se intampla.
De ce plimbareli cu mine ? Pentru ca acum patru ani cand am inceput sa scriu in acest blog, ma gandeam la toate drumurile mele fara numar.
Se stie ( cine vrea sa stie) si nu mai e o noutate, ca studiile emancipate ne-au spus despre colesterolul bun si mai putin bun.
De o luna ma invart in jurul unui bol , precum pamantul in jurul soarelui cu o miscare de rotatie de la Braila la Galati , fara inclinatie, doar ca o dreapta cat tine digul dintre
