Etapa Apulia-Anha, 30 km
Am plecat tarziu, după ora 8.00. Am rămas doar eu și Giulia să luăm micul dejun în liniște. M-am logat pentru webinarul de la ora 10.00 cu Irimia Daniela. Mi-am pus căștile și am plecat la drum cu bucurie. Prima parte a drumului mi-a mers la suflet.
Etapa Labruge-Apulia (36km) a fost o etapă combinată. Dacă ar fi fost să mă iau după ghid, ar fi trebui să fac popas la Povoa de Varzim. Mi-am propus să merg mai departe. Citisem undeva că-i fain apusul la Apulia. Am plecat din Labruge târziu.
Etapa Porto-Labruge (29 km) am parcurs-o când am început Camino portughez central. E o etapă comună. La primul camino am mers 35 de km, mare greșeală pentru prima zi, mi-am ostoit tălpile și am făcut bășici, după care am înoptat la Vila do Conde.
Acum 5 ani cumpăram bilet pentru Porto, locul de unde urma să plec spre Santiago pe jos, traversând o parte din Portugalia și o parte din Spania. Apoi mi-am dorit al doilea pelerinaj, pe camino francez dar nu a fost să fie.
Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Amintiri din primul anotimp al vieții. A fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat. Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Ziua infinitului sau 8 martie, două zile ce se contopesc pentru că cifra opt este asociată infinitului.
E simbolul ce-l port cu mine în tatuajul de pe spate, e logo pentru blog și site-ul de fotografie și pentru mine are multe semnificații.
Privind soarele în față este titlul unei cărți al cărei autor este Irvin D. Yalom. Am găsit-o într-o perioadă când căutam răspunsuri la ceva ce știam deja și nu puteam accepta, la moartea mamei. Am recitit-o de câteva ori în alte situații asemănătoare.
Ce facem cu timpul? Mă roade constant întrebarea asta și nu-i dau de cap.
Acum șase ani de zile, într-o toamnă urcam pe scenă la Brașov să vorbesc în fața la peste 200 de oameni. Atunci nu aveam emoții mai deloc. Apoi după doi ani am vorbit la Sibiu, tot atât de mulți oameni.