A treia zi pe Camino-plecarea
„Am eu cocoș? Sunt eu Alice? Pe lângă faptul că sunt blondă, am descoperit abia azi că nu am legat rucsacul bine. Mă tot întrebam de ce mă dor umerii. Și doar mi-a zis Andra #ceacusoareazi că nu prind centura bine.
Viscri, puțină istorie
Despre Viscri e plin Google de articole. Chiar și așa, am simțit nevoia să fac câteva precizări istorice.
Retras de la șoseaua principală, sat vechi săsesc cu nimic mai special decât alte sate săsești, atrage ca un magnet turiștii.
Concept Anotimpuri
Anotimpuri e casa mea. Mi-am dorit întotdeauna să am un „loc de suflet”. Un loc unde să pot să depăn vrute și nevrute cu oamenii. Prin definiție sunt o persoană sociabilă. Vorbesc mult. Uneori mult și fără rost. Alteori mult și bun.
Plecarea
A doua zi pe Camino a debutat în dureri. Știți cum e atunci când te izbește un meteorit ? Eu nu știu. Cred că e ca atunci când faci prima dată 33 de km pe jos cu 10 kg în spate. Turtită de durere m-am trezit la ora 6,00. Fetele au început la Lisabona, erau rodate.
Casa Teo din Mahmudia
Casa Teo din Mahmudia este sora mai mică a Casei Teo din Sinaia. Doar că Sinaia nu e în Dobrogea și nici pește nu are. Sau poate are, dar la Sinaia nu am mai fost de ceva timp.
Bradul de Crăciun un „must have” al fiecărui suflet. Altfel spus un fel de „trebuie” al lunii decembrie. Pentru că fiecare suflet are un decembrie deci și un Brad de Crăciun.
Sunt decorator. Decorez orice. În preajma sărbătorilor sunt mai dorită decât Moșul.
Înainte și după Freddie Mercury mi s-a strecurat ca titlu gândindu-mă că voi vedea filmul. Îmi place să văd filmele după ce trec primele valuri de spectatori. Când pot alege o zi și o oră imposibilă pentru alții să fiu doar eu și ecranul.
Focus pe Armonia toamnei un titlu ce a venit atât de ușor! Căci ce este toamna decât o armonie de culori venită din frunze, ramuri, dealuri, oameni și iubiri? Cum să stai în casă când fiecare frunză agățată de copac șoptește fericirea? Și pentru că uneori transformarea începe cu t
Nomadă în Dobrogea, pe drumuri mereu e o consecință directă a modului în care am apărut pe lume! Nomadă am fost mereu, de la vârsta când nici măcar pe vârfuri la chiuvetă să mă spăl pe dinți nu ajungeam singură ci luată în brațe de mama.