Lumina cade la etajul cinci
Stau moale pe canapeau bej precum spuma de la cappuccino și privesc la perdeaua lucrată de Aura. Când am luat apartamentul în București nu mă gândeam că voi dormi aici. Mă gândeam la el ca la o investiție, decorat, dotat și închiriat.
Amintiri din primul anotimp al vieții. A fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat. Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Ce facem cu timpul? Mă roade constant întrebarea asta și nu-i dau de cap.
Acum șase ani de zile, într-o toamnă urcam pe scenă la Brașov să vorbesc în fața la peste 200 de oameni. Atunci nu aveam emoții mai deloc. Apoi după doi ani am vorbit la Sibiu, tot atât de mulți oameni.
Sardinia, loc de privit albastrul este locul unde aș trăi la pensie, să stau să privesc doar cerul și să ascult marea.
Sardinia nu a fost în planul meu de toamnă. Nu a fost nici măcar în planul anual. Dar îmi aduc aminte că a fost pe lista de „I wish” pentru anul 2018.
Copilăria mea
a fost o copilărie fără timp și fără granițe, o perioadă în care nu am numărat orele și nu am avut program de respectat.
Oi fi avut dar nu l-am băgat în seamă spre disperarea celorlalți.
Criza, covidul și dezvoltarea personală
M-am întrebat ce este criza? Un cuvânt folosit atât de des, ne stă pe buze deseori: „ce ai, ești în criză?”, ” a trecut criza peste tine?”, „anul trecut am fost într-o criză financiară”.
Cinci zile în Apuseni pot fi cinci zile fără semnal și net dacă ai sânge în instalație. Pot fi cinci zile de iarbă grasă, de albastru sus pe cer și de ape cu păstrăvi. De asemenea pot fi cinci dimineți pline de rouă și cinci asfințituri cu fân rubiniu.
Nomadă în Dobrogea, pe drumuri mereu e o consecință directă a modului în care am apărut pe lume! Nomadă am fost mereu, de la vârsta când nici măcar pe vârfuri la chiuvetă să mă spăl pe dinți nu ajungeam singură ci luată în brațe de mama.
Zece zile din viața mea e doar un eșantion ce se poate multiplica până se adună 20 ani. Cam atât au trecut de când mi-am luat destinul în mâna mea cum poetic se spune.
Zece zile din viața mea vin ca o replică la întrebări ce mi s-au pus pe jumătate sau nu au fost puse decât în gând.
Roma la pas în ziua de Florii a fost ultima dar cea mai faină zi din cele trei petrecute la Roma.
La prima oră a dimineții
Alarma sună la 5.30. Știu că e ultima zi și nu negociez cu ceasul nici măcar un minut de somn. Direct în ghete sar.
Plimbăreli cu mine Toate drepturile rezervate